Gură seacă, făr-de cuvinte
încleștată mult prea demult
urlă-le-odată să nu îmi mai cânte
degete, pe coală albă de mut.
achită-mi mâna, de la pronunțare
cotul mă doare, pana s-a rupt
tremurul mâinii fă-mi-l vigoare
să mor gângurind și să mă ascult.
la jugul limbii să trag ca un bou
să nu am mână, doar patru copite
gură îndoapă-te cu silabe din nou
cum o făceai demult, fără minte.
răsară din buze, prunc ce nu-i mut
să pot vărsa din suflet, amarul venin
sărutul să-mi fie doar simplu sărut
poem despre vorbe, acum, să-ți închin.
30 03 2012
Ștefan Oana
-->
Comentarii
Cu mare drag, Maria!
si vorba ce urla devine doar cant
pe vers de poema cu-amarul din gand
slove inmoaie in ploi de idei,
scrise cu alb, inchinate tot ei
frumos urlet! sincere felicitari!
Cu mare drag!!!
răsară din buze, prunc ce nu-i mut
să pot vărsa din suflet, amarul venin
sărutul să-mi fie doar simplu sărut
poem despre vorbe, acum, să-ţi închin.
Multumesc mult draga prietena :***
Frumoase versuri