Peste ghenă, nea’ Ţurlui,
Zdrenţuit, cu un cucui;
Se răsfrânge pe o parte,
Scotocind. Hopa o carte!
Dacă la şcoală mergea,
Precis că o bucherea!
A deschis-o curios,
Nimerind taman pe dos;
Şi văzând semne mărunte,
Făcând cute, “stoc” în frunte,
S-adânceşte-n ea, tăcut,
Şi citea…dar prefăcut.
Căscând ochii uluit,
S-a-ncruntat şi s-a căznit,
Să-nţeleagă taina lor,
Cum din şiruri ca în stol,
Te poţi instrui cumva,
Pentru a fi cineva…
O buche n-a priceput!
O luă de la-nceput:
O răsfiră, se holbează,
Ba înjură, ba oftează…
Se scarpină după cap,
“Cred că am un handicap!”
Da, precis, c-astfel aş şti
Semnele a desluşi!
De ce nu m-am dus la şcoală?!
De-aia stau cu burta goală
Şi cu nasul prin gunoi,
De miros ca un muscoi!
Bombănind, vine Zbârlici,
E iarnă, el e-n târlici;
Cu trei fesuri găurite,
Şi cu haine ponosite,
Şi-i smunceşte cartea, fâşş!
Ţurlui îl fixează câş:
-Zbârlici, da ce îţi veni,
Nu cumva ştii a citi?
Ha! Ha! Râde-n colţ de gură.
Arăţi ca o murătură,
Şi o faci pe “Don’ Citit”…
A râs până s-a-nchircit!
O, Zbârlici chiar descifra,
Cursiv, clar ca lacrima!
De-a lăsat prânzul şi-un câine,
(Colţ mucegăit de pâine)
Şi-l ascultă fascinat,
Apoi mult s-a gudurat!
Ţurlui şuierase lung!
Se simţea incult şi ciung
De jenă şi de mirare…
-Tu ştii carte, frăţioare?!
Aoleu, şi te hrăneşti
Din gunoaiele lumeşti?
Uf, Zbârlici s-a întristat…
-Ştii, a fost retrocedat
Locul şi căsuţa-n care
Mi-am crescut fetiţa mare.
Nu-s golan, nătâng, lunatic,
Eu am fost cadru didactic.
Câţi ca el, mă-ntreb şi eu?
Ştie Bunul Dumnezeu!
NOTĂ: Sub veşmântul ironiei şi al hazului, descoperim o realitate tristă şi dureroasă...
-->
Comentarii
Mulţumesc, Mimi.
Vă mulţumesc, doamna Tănase.
Trist ... Trist...
Admirație!
Admiratie!
Cu toată stima, vă mulţumesc domnule Ion!
Vă mulţumesc, doamna Agafia.
Încântată de trecere, Lenuş!
Mulţumesc frumos.
Foarte reușit pamflet ! Felicitări, doamna Luchian !
Foarte frumos! Pretuire!
-
1
-
2
de 2 Următor →