Îmi calcă pe urme, urmaşii.
Păşesc drept, au o privire pătrunzătoare
mai adâncă decât fântâna.
Aşază-n obişnuinţă puterea încrederii,
voinţa adevărului.
Valul moştenit prinde aripi.
Ştiu cum setea pământului absoarbe, cum rodeşte.
Se înrădăcinează copacii viitorului, prind coroană,
se vor coace fructele pe ramurile soarelui.
Trezesc din somn timpul,
clipa care se sparge.
De i-aş stăpâni ritmul, m-aş menţine tânăr.
Anii prinşi în constrângeri
fac riduri pe frunte, ruginesc.
-->
Comentarii