Întunericul din mine s-a scurs,
în trupul cu sângele celui întors din uitare
se nasc alte îzbânzi.
În memorie sunt setate legături de viaţă,
gândurile trec pragurile impuse,
în urma lor se deschid ferestrele.
Intră aerul proaspăt al dimineţii.
Clipele îşi caută echilibrul la înălţime,
pe pământ zilele îşi rod unghiile în aşteptare.
În camerele goale se mută tăcerea,
citesc în oglinzi temerea de un neprevăzut lacom,
răsfoiesc trecutul din paginile galbene
până se înserează pereţii
şi icoanele clipesc din ochii luminoşi
cu lacrimi mirositoare a mir.
Se strâng iubirile din amintiri
în bucle de timp
care rămân înduioşate pe loc
urme neşterse.
-->
Comentarii