De paşi sunt lăsate urmele pe ţărmul în care nisipul
sărută marea în furişul valurilor. Lovesc malul
când mai aprins, când mai lin, când mai zgomotos
şi soarele îşi iţeşte faţa-ntr-un răsărit cu raze
şerpuite pe tot întregul albastru. Nici el nu mai ştie
care e marea şi care e cerul. E un tot şi e al lui.
03.09.2014, ora 17,32’
-->
Comentarii
multumesc mult tuturor, o zi frumoasa, Marius
ascult cântecul mării
brodate cu stele
să-mi trag fermoarul
lunei peste chip să respir,
să simt frigul apei
mângâindu-mi pielea
să fiu apă, să fiu val
îmi cufund picioarele goale
în nisipul rece cu privirea
cuprind marea o absorb în mine.