urmele viselor
prin pletele de nicăieri
suflă vântul toamnei,
seninele zile de ieri
dispar într-un azur
crepuscular în zborul
de cococri cu frunzele,
cu apele, cu umbrele…
nopţile brumelor
tremură prin ceaţă,
muşcând podgoriile
pe-o lună beată,
rătăcind prin păduri.
unde sunt urmele viselor,
clipele, amintirile,
defunctele chipuri
care veşnice trec
ca nişte icoane apuse
pe frescele de biserici?
pâlpâie gândul ca o lumânare
pe praguri de scrum,
doar mute regretele
apar şi dispar
în goluri de lumină,
ca nişte femei goale
pe-un câmp de maci şi sulfină…
luni, 19 octombrie 2015
-->
Comentarii