Stau visurile toate pe brâu de neuitare
în magica poveste lipsită de sfârșit,
lăsată într-o seară sub umbrele amare
venite fără veste dintr-un apus rănit.
Rămas în așteptare, pe creasta retezată,
apusul adormise pe-o margine de dâmb,
sub vrăjile venite din grota blestemată
călare pe rafale stârnite-n fagul strâmb.
Se zice în poveste că-n grota părăsită
și-ar fi avut sălașul un duh rătăcitor
ce-și căuta perechea, o vajnică ursită
plecată dintre duhuri pe-o aripă de dor.
Pe calea fără nume, ajunsă pe-nserate
la casa văruită dintr-un cătun sărman,
lăsa pe prispa casei mesaj de sănătate
și sfântă fericire, pe tainic talisman.
Tu nu vei ști, iubito, cine a fost ursitul –
dacă am fost acela, sunt tot mai îndârjit,
luptându-mă întruna să caut infinitul,
ce mi-a răpit destinul care mi-a fost sortit.
Comentarii