Nu-s singură, feciorul meu,
Nu-ţi fă tu griji că îmi lipseşti,
În casă eu te am mereu –
Dar nu uita: trimite-mi veşti!
*
Nici tu, odorul meu, Ioana,
N-ai grijă, zău, tu eşti cu mine,
Am chipul tău, precum icoana –
Ci numai spune-mi de ţi-e bine!
*
Nici tatăl vostru nu-mi lipseşte,
Chiar dacă n-are să mai vină,
Căci duhul lui trebăluieşte
Prin cele colţuri de grădină.
*
Nu-s singură, copiii mei,
Vă am mereu acasă
Cu tot cu scumpii nepoţei –
Doar daţi-mi veşti, că-mi pasă…
*
Iar când o să aveţi răgaz,
Nu ocolesc, ci vă spun drept,
Cu lacrimile pe obraz:
Eu stau în prag şi vă aştept…
Foto: Portret de Aurel Băeşu
-->
Comentarii
Cu plăcerea lecturii!
Ma onorati, Dna Veronica Serban, cu mai mult decat merit! Va sarut mana, indatorat! (Iertati lipsa diacriticelor!)
Ce frumos, domnule Parlea!
Cât de frumos ştiţi dumneavoastră să adunaţi toţi membri familiei pe lângă mamă, ca ea să nu simtă singurătatea!
Ca dintotdeauna, vă citesc cu deosebită plăcere trăirile. Mulţumesc!
La mulţi ani, doamnei dumneavoastră!