Văd urme
Văd urme ce-s căzute de iarnă timpurie,
în lumea mea de vise, cu dorul felinar,
găsesc și porți și trenuri și trupuri și făclie,
când timpul ne conduce trăirea-n avatar.
Povară mi-e distanța, rămasă între tăceri,
risipa mea din suflet nu mi se pare mare,
capitole de viață-s rămase adieri,
fără de praf iubito, în razele de soare.
Dar am o lume alta, departe de vreo beznă,
n-o caut bâjbâind cu o lanternă stinsă,
mă reazem de un vis și ajutat de-o mână,
atât de simplu pare ... lumina ta-i aprinsă.
E lumea de sub pleoape, sărutul tău pe gene,
nu pot să-i smulg vreodată din rădăcină vina,
lăsând tăceri pe drumuri, iubirea în poeme,
în față orizontul, și inima-ți pricina.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Multumesc mult
Cat de frumos poem! Oricata iubire ascunde lumea virtuala, oricata perfectiune si oricat mister s-ar ascunde in lumea aceasta, ca o lumina, dragostea iubitei, ca un brat, smulge vina tacerii din radacina si devine reazem in viata. Frumos!
Multumesc mult !
Multumesc din suflet tuturor
Superba!