„Tu mă iubeşti sau nu…”, rupând petale
Din crengile în care zburdă vântul,
Mireasmă cerne azi în a ta cale,
Iar verdele rămas freamătă-agale,
Înveşmântând în alb din zbor pământul.
Salcâmilor cuprinşi de dor şi jale,
Le mângâie-n văzduhul dulce cântul,
Te-aştept să vii să-mi spui din nou descântul,
„Tu mă iubeşti sau nu…”, rupând petale.
Desculţ, cu mersul unei balerine,
Păşeşti prin iarba caldă-n unduiri,
Te văd, las coasa jos, alerg spre tine,
Cu teama să nu cad în năluciri,
Dar nu e vis, iubita calea-mi ţine,
O strâng la piept în caldele-i şoptiri!
-->
Comentarii
Domnule Gordan, mă bucură trecerea şi vă mulţumesc pentru selecţie!
Admiraţie,
Doamnă Agafia, mulţumesc pentru apreciere!
Cu mare drag,
Cu mare bucurie, năşică, şi cu dorinţa de a-mi spune Elena!
Admiraţie,
Mireasmă-ţi cerne azi în cale...parfumul poeziei..
Lecturat cu multa placere. Foarte frumos!
Doamnă Gabriela, vă mulţumesc pentru popas! Pe când mielul? Glumesc!!!
Domnule profesor, şi eu fac parte din generaţia când rupeam petalele florilor ca întrun descântec! Cine să mai rupă flori? Doar băieţii!!! Vă mulţumesc pentru frumoasele cuvinte, mă bucur că aprecierea vine de la un om de litere care analizează cu mintea şi cu sufletul!
Vă mai aştept cu mare drag şi mii de mulţumiri că vă găsiţi timp şi pentru mine!
Admiraţie,
Mulţumesc, Lenuş!
-
1
-
2
de 2 Următor →