Măgura deasupra noastră,
jos cu pielea întinsă pe băţ
Vălari – satul
de lângă valea Socilor,
valea zeilor.
Fără mari vârfuri, fără adâncuri,
doar cu fântâni
şi dureri neplânse.
Nepus în cărţi ori pe hărţi,
uitat la poalele munţilor
cu casele pe coamele dealurilor
coborâte din plai.
Aici oamenii îmbătrânesc fără teamă
cu bună cuviinţă,
cu dragoste de pământ.
Plecările din sat îs triste,
venirile pline de bucurie,
cu doruri, cu aşteptări.
Nostalgia mea urcă pe uliţe,
coboară din cer
şi din timp.
Apoi rămâne târziul
din rădăcini,
să-şi împlinească veşnicia
prin care se rostogoleşte mai departe
verdele apelor şi pădurilor
în cântec.
-->
Comentarii