murmur
aripi ating norii
imaginația
deschide poarta sufletului,
memoria imprimă gândului
zborul.
zborul spre primenitele idealuri,
suflu
deasupra apelor limpezi.
prin abia vazutele creneluri,
adie un vânt
de indiferență.-
titirezu-i
proptit în gard.
gardul,
la gura sanctuarului,
filtrează lumina.
în forfota lumii,
retragere
spre interior;
inima nesăgetată-i de-ntuneric-
racul pe val,
valu-i rostogolit
pe cărțile
de piatră.
alergate de rebele intenții,
clipele netrăite
luate-s de valuri;
în ochi, dorințe roiesc-
voința potențează viteza,
plăcerea gustul.
gustul
de fân proaspăt cosit
și amintirea dimineților
fierbinți.
scufundare în gol
fără sens
dinamica verbelor-
treptat copacul trăitor
pierde seva.
sevă primită
de la preotesele vântului,
pentru a limpezi ochiul.
rătăciri
în labirintul cu amintiri-
fără culoare dimineața;
reprezentările cinematografice
amplifică imaginarul.
imaginarul număr,
sub radical,
simte vibrația visului.
glasul sirenelor,
risipitoare dorințe,
aduce spre mal.
orizontu-i estompat de
neliniști -
neliniști gonite de adierea iubirii
suferința căderii o transformă-n
bucuria regăsirii
găsind cheia cimiliturii
poarta-i deschisă-
o liniște neadumbrită
de îndoieli învăluie
gândul
gândul izvorât
din lacrimile bunătății
tămăduiește
-->
Comentarii
Alt murmur impecabil!