Vântul iernii suflă, geme,
Ducând norii de zăpadă,
Și-i trântește în troiene
Ca puterea lui să-i vadă.
El se zbuciumă prin curte,
Prin grădină, prin livadă,
Scuturând sălbatic pomii,
Necăjiți, plini de zăpadă.
Fluieră acut cu ciudă
Și deloc astâmpăr n-are,
Vrea ca lumea să-l audă,
Să se teamă fiecare.
Și din față, și din spate
El te bate fără milă,
Primăvara e departe,
Și degrabă n-o să vină.
Imagine din Internet
-->
Comentarii
Nu vă este dor...