N-am înțeles niciodată de ce iubirea are nevoie de o zi anume ca să fie sărbătorită. O zi impusă de comercianții avizi să-ți bage în traistă toate nimicurile care nu înseamnă nimic din mirajul dragostei care te-a legat de partenerul tău. O zi în care toată lumea trebuie să știe că iubitul a fost generos și ți-a dăruit multă iubire transformată în flori, căței de pluș, o cină romantică neapărat la un restaurant fițos sau inele de aur, blănuri, mașini și palate.
De când a devenit iubirea o marfă? De când sentimentul acela unic că ea este el și el este ea s-a evaluat în bani și poate fi cumpărat? Și de când dai sau primești iubire când se cuvine, de Valentine’s Day, de Dragobete sau de alte asemenea sărbători la fel de idioate?
Atât de searbădă a devenit iubirea că are nevoie ca cineva să-i amintească să rupă o floare și să o ducă iubitei sau iubitului din prea plinul inimii, în oricare zi și nu într-o zi impusă de cineva? E nevoie de un ghiont prevăzut când și cum, ca să ne aducem aminte că un ”te iubesc” sau ”iartă-mă” sunt cuvintele dragostei?
Mi-e silă de o floare oferită de iubitul meu într-o zi în care este obligat să mi-o aducă pentru că așa face toată lumea. Și-l iubesc nebunește atunci când îmi rupe un boboc de trandafir din grădină, într-o zi obișnuită și mi-l aduce ascuns la spate, cu un zâmbet ștrengar în priviri. Îl ador când îmi aduce un ghiocel firav care i-a răsărit în cărare și pe care l-a strâns în palmă, împrumutând albului căldura inimii lui. Mă topesc după dragostea lui care se revarsă atunci când i-o cere inima și nu atunci când e doar o manifestare cerută de consumerism. Iar palma lui peste palma mea într-o zi obișnuită mă înfioară mai mult decât ar face-o un infinit de flori sau căței, inele sau palate dăruite într-o zi pentru că așa e la modă.
Am transformat iubirea într-o adorație de dragul lumii, așa cum facem și cu rugăciunea în biserică. Spunem ”te iubesc” la fel de fals așa cum facem crucioaiele largi ca să ne vadă enoriașii vecini și să ne admire ce religioși suntem. Apoi, la fel cum înjurăm la ieșirea din biserică, la fel cum încălcăm cele zece porunci imediat după rugăciune, ne batem joc și de iubire când nu ne vede nimeni, o trădăm, o înșelăm, o ucidem.
Hai atunci să facem o tarabă și să vindem sau să cumpărăm dragoste. Câtă iubire vrei? Un kil? O pungă mai mare sau mai mică? Cu aromă de fidelitate sau numai cu pasiune născută din sex? Cu permanență și responsabilități sau întâmplătoare și fără obligații? Cine își ia abonament are întâietate, trece peste rând. A, ne pare rău, azi nu avem marfă, dar nu disperați! Reveniți peste două zile și veți putea cumpăra dragoste proaspătă, de toate culorile și mărimile!
Hai la iubire, neamule! Dai un ban dar nu-l dai degeaba, ți-ai asigurat dragostea. Pentru o clipă, într-o zi impusă în care toată lumea iubește fără a iubi, dăruiește fără a dărui și trăiește dragostea fără a fi îndrăgostit.
-->
Comentarii
Iubirea are o zi a ei. Însă aceasta nu poate fi cea impusă de comercianți, e o zi diferită pentru fiecare. E ziua în care s-a născut iubirea.
Iubirea să nu aibă o zi a ei? Chiar de-ar fi să fie în toate zilele? Păi naşterea, sau numele, sau căsătoria de ce-ar avea câte o zi a lor? De ce o zi de Mărţişor sau o zi a femei? De ce o zi de odihnă pe săptămână? De ce o aniversare a propriului copil?
Eu zic că şi iubirea trebuie să aibe o zi a ei. Stabilită în conformitate cu tradiţiile locale, nu împrumutată din alte culturi, alte civilizaţii. O zi în care nu numail EL trebuie să ofere o floare (din iubire şi nu pentru că aşa fc şi alţii) dar în care şi EA trebuie să ofere ceva (aş spune tot floare, dacă floarea poate fi simbolul iubirii) şi nu numai să primească sau să răscumpere darul primit...
O zi a iubirii adolescentine, dar şi o zi a iubirii mature (în adolescenţă, sau în tinereţe şi mai apoi la maturitate iubim diferit, dăruim şi primim diferit - esenţiale sunt însă, cred, simţămintele faţă de celălalt, cel de lângă noi , "iubitul noastru" sau "iubita noastră", dăruirea cu care noi primim cu tot sufletul ceea ce celălalt, ceilalţi ne oferă cu bucurie, şi bucuria cu care noi, la rândul nostru oferim celorlalţi, celuilalt, dragostea şi iubirea noastră...
O zi a iubirii este o sărbătoare discretă, a celor doi, acceptată reciproc de cei doi, fără tm-tam, dezmăţ, parade... e o zi în care îţi oferi deschis iubirea pentru a o primi la fel de deschis... Poate că e o zi în care uităm de ceilalţi şi rămânem numai noi, cei doi iubiţi, EL şi EA, EU şi TU, lăsându-i astfel pe ceilalţi să-şi serbeze şi ei, asemeni nouă, ziua lor de iubire...
În vremuri tulburi în care dăm bună ziua străinului din oglindă, evident că trebuie să ni se reamintească totul! Iar iubirea trebuie respectată indiferent când ni se dezvăluie, într-o zi comercială sau comună! Sacralitatea ei pulsează indiferent de ziua manifestării și de pelerina sub care-și ascunde adevărata esență! Taraba și negoțul poate fura ochiul și-n alte zile decât ziua incriminată! Lucrurile sunt amestecate - și înverșunarea condamnării unor gesturi exterioare în nici un caz nu servește IUBIRII! Și zilei de 8 martie i se pot aduce aceleași acuze! Și femeia trebuie sărbătorită doar atunci? Evident tendențioasă privirea ce vede doar dintr-un unghi refuzând mergerea la esențe!.... O mantră își produce efectul indiferent de slaba credință a emițătorului!....Cuvântul creează iar rostirea la unison a mantrei iubirii de milioane de oameni este evident un câștig! Deci nu acuza! Altfel trebuie să răstignim copilul de clasa întâi care scrie mecanic niște bețișoare obligat de părinți și profesori să învețe alfabetul a cărui noimă nu o înțelege! Și care îi oropsește suflețelul ce cată spre alte orizonturi și forme de exprimare a bucuriei de-a fi! Și în iubire mulți dintre noi încă nu am învățat alfabetul! Unii de-abia bețișoarele - și-acelea tremurate de efort și neîncredere! Până la formarea de cuvinte și fraze mai va! Să ni se taie capul? Trebuie să înțelegem un fenomen înainte de a-l condamna! Și în numele cui și cu ce drept condamnăm noi? Când Iisus ne-a dat poruncă să nu judecăm? Și cu ce este mai puțin condamnabilă trufia și suficiența celui ce-și permite să scuipe pe un dar al iubitului în comparație cu dorința celor ce comercializează iubirea????????? Un dar al iubitului (floare sau orice altceva) este un DAR în care pulsează sufletul lui! Deci de valentine putem scuipa pe sufletul lui doar pentru a ne arăta superioritatea iubirii noastre care nu acceptă înrolarea sub un stindard ce poate fi și comercial?! Și Inchiziția ardea pe rug în numele iubirii - și cruciadele ucideau în numele iubirii și-n spatele tuturor era doar interesul comercial..... Deci să nu cădem în plasa lui Savanorola! Extremismele nu duc la ceva bun! Să înțelegem fenomenul și să ne raportăm la laturile lui pozitive! Trăim în dualitate - deci totul are o față albă și alta neagră! Suntem fii ai Creatorului - deci să creem, nu să distrugem! Buruienile din Grădina Raiului interioară dispar dacă vom planta flori de lumină - nu dacă ne-ntunecăm sufletul înverșunându-ne să le smulgem! Maica Tereza, solicitată să se alăture unor marșuri ce-și propuneau să facă curățenie în morala societății spunea: ”pe mine să mă chemați când faceți marșuri PENTRU ceva, nu ÎMPOTRIVA a ceva! Și d-aia ni sa dat discernământ! Să cunoaștem că energia merge acolo unde merge intenția și focalizarea noastră! Dacă ne focalizăm asupra întunericului - pe acela îl vom hrăni cu energia noastră! Dacă ne focalizăm asupra luminii - lumina din noi și din univers o vom expansiona! Atenție deci - ”drumul spre iad e pavat cu bune intenții” spune o vorbă înțeleaptă a poporului român! Vrând să ucizi un monstru se prea poate să dai naștere altuia și mai cumplit! ALCHIMIZAREA este cuvântul cheie care creează lumi! Iubirea interioară este filtrul magic ce transformă fierul în aur! Iar iubirea nu vine cu sabia în mână - ci cu blândețea, credința, iertarea! Așa cum spune Cântarea Cântărilor! Dacă iubirea întinde brațele spre tine de Valentine, primește-o, n-o alunga - dacă într-adevăr i-ai creat altar în inima ta! Chiar de-ți aduce în dar o floare de plastic și o inimioară de pluș! Nu contează forma darului (mai mult sau mai puțin artificială) ci încărcătura energetică înmagazinată de dăruitor! Fiecare dăruiește după măsura suflețelului său într-un timp dat! Picătura de iubire dăruită de un suflet mic este la fel de valoroasă precum oceanul de iubire dăruit de-un suflet valoros! Numai orbii cântăresc judecă și disprețuiesc! Elevi la Școala Iubirii - fiecare ne străduim să creștem înțelepciunea iubirii din noi până a deveni una cu Sursa Mamă! Să aruncăm pietrele din mână - pentru a nu ne răni pe noi înșine! Să iubim! Atât! Inclusiv de Valentine’s Day! Pentru că, nu-i așa, nu poți cădea în apă fără să te uzi!
-
1
-
2
de 2 Următor →