Sunt valul mării care alergă zâmbind,
Vântul adie, îl simt, îl aud vorbind.
Mă opresc şi calc pe nisipul auriu,
Soarele mă bronzează, este zglobiu.
Sunt valul nopţii plin de insomnie,
Scriu când Soarele răsare o poezie.
Vine spre mine un val mare şi furios,
Strălucesc în soare atât de frumos.
Sunt valul ce iubirea mereu cântă,
Când nisipul şi scoicile mă inundă.
Scriu cu sufletul un vers la mare,
Despre strălucirea zilelor orbitoare.
Sunt valul născut din multă fericire,
În fiecare zi îmi dăruieşti mângâiere.
Câteva scoici vreau să le păstrezi,
Pe nisipul cald tu iar mă îmbrăţişezi.
Sunt valul ce îţi trimite multe veşti,
Doar el ştie ale nostre dragi poveşti.
Pe plajă pescăruşii vor iar să asculte,
Versurile din adâncurile mării iubite.
12 iulie 2016
-->
Comentarii