VĂRU' SĂNDEL, PIERDEM ŢUGU'! de la E T N O

SĂNDEL, PIERDEM ŢUGU'!- Dragii mei, ia priviţi la Văru Săndel cum arată...top model. Vă place? Cred şi eu, că nevastă-mea moare după mine. De drag ce-i sunt...mă ţine numa-n palme, că de-aia le zic prietenilor: s-aveţi parte de ce am şi eu!...A, dacă vă spun cum era să-şi pună capăt zilelor pentru mine, nu vă vine să credeţi?Păi, tărăşenia începu...de când mă bronzai la mare, în staţiunea Costineşti, acolo unde avu loc „Festivalul Missa al lu’ văru’ Bivolaru”. Într-o zi, când „oiţele nevinovate ale Domnului” demonstrau paşnic, în văzul lumii, nu ştiu ce m-apucă deodată...că-mi veni aşa o poftă şi dor nebun să mer’ în fundu’ gol printre sfintele fecioare, care erau îmbrăcate în cămăşuţa puştii Kalaşnicov, din acelea XXXL: serie mică, seria uşoară...până la seria grea-gigant.Mă fraţilor!...cum intrai între ei, aruncai slipul imediat şi pe loc devenii alt om, că mă băgai, mai abitir ca guiţ în bostănărie, strecurându-mă fudul printre du-du-loance, păşind ca Adam în Grădina Raiului care pogorâse pe pământ la Costineşti. Dar să vezi drăcie cu străgălie: m-apucă o aşa ruşine....de-mi pusăi mâinile cauc la trastă şi cocoşel. Mergeam ca homoo sapiens, mai aplecat-împiedicat, când nu stăpânea bunicuţa maimuţă poziţia ortostatică, adică biped, drept, no!...oblu, frate.Să mă fi văzut cum priveam şi mă miram ca blegul, că-ntreceam viţelul când se uita la poartă nouă. Scosesem limba de-un cot şi mă pregăteam să ling alături de misionarii crucii mă-si, pardon, MISSEI, clanţa fericirii care, printr-o simplă apăsare, puteam să deschid vrăjita poartă şi să pătrund în tunelul nemuririi.Toate mişcările pline de graţie...le făceam ca să fiu în ton cu fraţii şi surorile mele, care începură să se dea-n vânt după mine, că nu-i frumos să afirm: hărţuire sexuală!... când le zic de la obraz.Mai uşurel, verişoare-surioare! Şi iar m-apucă o ruşine...că-mi venea să întru printre picioarele, aoleu!...în nisipul mării, vere. Ce credeţi oameni buni?... ambiţiosu’ se trezise din cuibaru’ palmelor şi!... nici una nici două, mă vere, să mă facă de râs în plină Missă. Îi venise poftă să se uite şi el...bag de seamă, prin gardul degetelor, că-şi pusese falca pe marginea coşuleţului (caucul palmelor), şi din pură curiozitate, sunt sigur, ar fi vrut să admire peisajul... Atunci îi avertizai: - Mă fraţilor!...nu mă-mpingeţi în păcatu’ incestului! Nu-l cunoaşteţi: văru’ nu ştie prea multe... şi-l îndes în căuş, să nu fie observat de careva dintre neprihăniţii turmei rătrăcite.- Nu vă puneţi cu văru’!... că nu-i arde de glumă. Ţi-ai găsit ca să m-asculte vreunul: se buluceau spre mine mai abitir ca la grădina zoologică. Da’ ce, eu eram gorila fioroasă? Nu, nu...nici pe departe. Devenisem un fel de top-model...Văru Săndel. Măi vere, n-aş fi mai deschis ochii în clipa aia!... Nu ştiu cum fac de-mi arunc privirea spre marginea plajei, care era înţesată de lume; lume!...puhoi, că se uitau la noi ca la urs când îl joacă ţiganu’ pe tava cu cărvuni, cur-buni; Doamne, aoleo şi vai de cozonacu’ meu!... pe cine credeţi că văd lovindu-se cu palma peste fruntea, şi dă un strigăt de sirenă a la Vsile Roaită: SĂNDEL!!!...că-ngheţă sufletu-n mine. Era nevastă-mea Măria..., femeie credincioasă..., care venise să vadă oiţele Domnului cum se purificau de păcatele lumeşti în faţa lu’ Văru Săndel. Ochii îmi patinau ca două bile agăţate în vîrful acului de la metronom; aşa sunt eu simţit, bine crescut...şi ruşinos ca o fată mare la a treia mână – câştigată de la cărţi de norocosul cu numărul patru. Cu ruşinea mai făceam... ce făceam, m-aş fi descurcat, că intrasem în vcotidian, dar vere...se agăţă o frică de mine, că-ncepui să tremur ca piftia de curcan în farfuria lu’ naşu’ Bivolaru. Mă bâţâiam din toate balamalele, că nişte scârţâituri supărătoare auzului, probabil bulanile...,a, buloanele n-aveau vasilină suficientă, ori supapa de la toba de eşapament avea arcu’ slăbit, că-i văzui pe fraţii măs-i, Missei, cum se strânsără în jurul meu, căzură în în poziţia „lotus desfăcut la vedere” de yoghin convins că în faţa lor devenisem „VĂRU SĂNDEL SFÂNTUL”. Credeau că ajunsesem în NIRVANĂ. Obrajii îmi ardeau ca fundu’ de tigaie, când prăjeşti ouăle pe plita de tuci încinsă. Nu-i înţelegeam de ce mă priveau aşa de miraţi şi mă adorau ca pe-o icoană tridimensională, nud curat...cum m-a-nchinat şi botezat părintele Văsălie în cristelniţă, la bisericuţa de la Cimitiru Vesel. Imediat văd cum îşi făcea loc printre simpatizanţii mei o dudue...dintr-ălea care duduia şi-n piept...he-he-ha-ha-hu!...dar ce duduituri, dovleci turceşti, avea la tenderul locomotivii că, uite-aşa...trăgea după ea un şir întreg privitori, care se călcau în picioare, ca să vadă şi ei cum sufera Văru Săndel din dragoste profundă, la MISSA LITORAL. Mă priveşte cu ochii umeziţi de căprioară-n călduri, îşi pune mâinile pe trupul meu şi-ncepe să-mi facă masaj longitudinal, circular-transversal şi-ncrucişat, de scula şi morţii din cripta veşniciei, că ambiţiosu’ începuse să devină neastâmpărat, când o văd cum cade prost..., prosternată la picioarele mele, rugându-mă cu-o voce de mamă care-şi petrece băiatul la armată.- Frate, drag...- Văru Săndel, îi zic eu sorbind-o din ochi ca o gaură neagr dintr-un univers paralel. - Văru nostru, Săndel, vrei să vii cu noi?... Când să deschid gura, simt o fleaşcă peste urechi de-mi vâjie capul şi-acum.- No, fă!...mere cu mine, că pierdem ţugu’.Cu dragă inimă, lu’ Văru Săndel de la E T N OScriitor-compoziutor Marin Voican-Ghioroiu
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • STIMATĂ D-NĂ LENUŞ,

    VĂ PREŢUIESC ŞI VĂ ADMIR MINCA DOMNIEI VOASTRE, DAR VĂ ROG ŞI SPUN CU TOATĂ SINCERITATEA SĂ-MI ASCULTAŢI UN SFAT COLEGIAL ŞI PRIETENESC:

    sCHIMBAŢI FUNDALU DE LA ACEASTĂ PAGINĂ, ESTE FOARTE GREU DE CITIT, OBOSEŞTE. îN SPERANŢA CĂ-MI VEŢI PRIMI ACEASTĂ MICĂ DORINŢĂ, CARE ÎNDEPLINITĂ, VA FACE MAI UŞOR SĂ PARCURGEM TOATE POSTĂRILE DE PE BLOGURI, VĂ MULŢUMESC ANTICIPAT ŞI VĂ DORESC SUCCES DEPLIN,
    fOLCLORIST, SCRIITOR-COMPOZITOR MARIN VOICAN-GHIOROIU.
  • %3Cobject%20width="640"%20height="385" ' />

Acest răspuns a fost șters.
-->