− Tovarășa profesoară, ce este... gravitația?
− Gravitația, Vasilică, este atracția reciprocă a două corpuri.
− Ne cunoaștem din vedere, câte clipe efemere...
− Ce bâigui tu, acolo, Vasilică?
− Aaa, nimic tovarășa profesoară, da’ n-ați ascultat melodia lui Corina Chiriac, sau mai bine: Te-am văzut, mi-ai plăcut, ce rămâne de făcut... și, înainte s-apuce profesoara să deschidă gura, corpurile astea au și ele o greutate...
− O masă, Vasilică, o masă...
− Şi pe masa albă, nişte pâine... Dar nu-l dau pe azi pentru mâine! Avea dreptate Andrieș, și masa? Ce este masa tovarășa profesoară?
− Masa, Vasilică, este este una din cele 7 mărimi fizice fundamentale. Masa se definește ca o mărime ce determină măsura inerției unui corp sau particulă, determinabilă la nivel macroscopic și măsurată, de asemenea, macroscopic.
− Hopa! Inerție... „Trebuiesc combătute, prin orice mijloace, toate acele manifestări nedemocratice ca sedentarismul, alcoolismul și inerția la locul de muncă. Asemenea manifestări să fie înfierate cu toată responsabilitatea, iar liderii de sindicat să ia măsuri ca ele să nu se mai repete.”
− Mai încet, Vasilică, se agită tovarășa, aici e vorba de fizică nu de politică...
− Ftizică sau nu, e toate curve, spunea Mărgineanu, și... dacă-i ftizică, atunci ce-i inerția asta?
− Inerția, măi Vasilică, măi, este rezistența oricărui corp cu masă la modificarea stării sale de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atunci când asupra sa nu acționează forțe externe.
− Aha! Se opune, se opune, dar până la urmă, dacă ești insistent... se pune în mișcare, după cum zicea Skizzo Skillz: BiniDiTat!!! Și inerția asta? P-asta cine-o mai produce?
− A treia lege a mecanicii: Când un corp exercită o forță asupra unui al doilea corp, cel de-al doilea corp exercită simultan o forță egală în mărime și opusă în direcția primului corp.
− Adică... ne-am întors de unde-am plecat! La gravitație. Aia cu atracția corpurilor. Mă, a dracu’ fizica asta, îi ca un șarpe care-și înghite coada. Dar dacă sunt trei corpuri? De exemplu: Pământul, Soarele și Luna.
− Nu există o soluție analitică generală la problema celor trei corpuri dată de expresii și integrale simple algebrice. În plus, mișcarea a trei corpuri nu este în general repetată, cu excepția cazurilor speciale...
− Se poate, tovarășa profesoară, tocmai dumneavoastră... cum să nu știți? Ba știți prea bine. Nu vă lucra la vocabular acu’ două zile, în cancelarie, toa’ de franceză cum că-i ménage à trois și-l aduce și pe don’ tovarăș de sport?
− Vai, Vasilică, dar ție nu ți-e gândul la fizică...
− Ba da, tovarășa profesoară, totul trece prin fizic, adică dacă dragoste nu e, nimic nu e, cum spunea Gheorghe Gheorghiu și simt așa... o atracție către dumneavoastră.
− Și... la ce te gândești, Vasilică?
− La gravitație: Eu pe tine, tu sub mine!!!
***
-->
Comentarii
Mulțam fain!
Simpatic, dat naibii Vasilică!
Mulțumesc pentru moment!
Admirație!
Am căutat să îmbin utilul cu plăcutul
Mă bucură c-am nimerit-o!!!
La care început?
La început de tot este:
„− Ne cunoaștem din vedere, câte clipe efemere...
− Ce bâigui tu, acolo, Vasilică?
− Aaa, nimic tovarășa profesoară, da’ n-ați ascultat melodia lui Corina Chiriac”
După patosul cu care dirijați dialogul dintre cele două personaje, constat că ați îndrăgit fizica, iar poanta din final vă califică în grupa de umor. Am citit cu drag. Admirație.
Melodia de care pomeniți la început nu este a Corinei Chiriac, ci a Mădălinei Manole.