Printre cuvinte se lasă noaptea şi e rece zarea
din spatele zidurilor de litere construite fără ţintă,
în înalt
şi
eu jos,
măturam cu mâna căuş, covorul din zi, lacrimi îngheţate,
să-mi umple golul rămas fărâme de dor scrijelit în şoapte,
curat.
E adevărat. M-am săturat de iarna asta. O vreau pe cealaltă,
de atunci, când fulgii spuneau poveşti la gura unei sobe,
când sania zbura pe cerul coborât în zăpadă, pe uliţe,
când pământul era negru sub nea şi-ncolţeau seminţele-n flori
şi
totul era alb
şi
Sufletul îmbujora obrajii.
Nici să aştept nu mai ştiu. Să aştept să treacă,
să vină primăvara, vara, toamna şi anii mei înapoi.
Mă mint că pot. Veghez,
doar.
E (ano)timpul de după timpul meu.
26.01.2016 ora 18,40’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Ioan, o seara si o noapte binecuvantata, Marius