Gânduri
autor: Florin Alexandru Stana
voce: Florin Alexandru Stana
G%C3%A2nduri-Florin-Stana_1.mp3
Îmi inundă sufletul mareele neființei.
O cameră în care ai fost și-n care nu vei mai fi.
O cameră, care poartă amprenta atingerii tale.
Privesc prin fereastra în al cărui geam, lacrimile
cerului se izbesc monoton cu sunete metalice de cinel
și văd umbra ta, care se pierde pe stradă, în noapte.
Mă îmbrac cu lumina ta și aripile tale mă cuprind.
Sufletul îmi plânge.
Și eu plâng pentru că a murit un copac oarecare...
-->
Comentarii
Mulțumesc foarte mult pentru Like, Maria!
Mă bucură enorm faptul că postările mele ți-au atras atenția!
Mulțumesc foarte mult, domnule Neagu!
Un poem în care emoția se împletește cu tristețea unor amintiri despre ființa iubită. Atinge corzile sufletului făcându-le să vibreze. Felicitări!
Mulțumesc foarte mult, domnule Rotaru!
Se spune că, de obicei, autorii nu pot reda fidel emoția propriilor versuri prin recitare, din pricina aportului subiectiv pe care îl implică acest act. Prin asta, subliniez că doar... se spune! Dumneavoastră ați arătat cu asupra de măsură că poezia, mai ales, are forța de a desființa prejudecăți. Felicitări, domnule Stana, atât pentru poem, cât și pentru tonusul pe care i l-ați dat recitându-l. Vă mai aștept! Cu prețuire,
Rodicuța, voi ține seama de sugestia ta numai la postarea versurilor mele.
Dacă gândurile mele plâng, eu ce să fac? Le las să plângă...
Nu plâng de-acum, plâng de cam mult timp! Odată se vor opri din plâns!
Mulțumesc foarte mult, Rodica!
Până la urmă, totuşi, îmi urmezi sugestia, Florine. Nu, nu vreau să te verific dacă reciţi corect poezia propusă, citesc şi ascult simultan versurile şi încerc astfel să le întrepătrund cu propriile mele gânduri din acele momente.
Gândurile tale plăng. De ce oare? Eu, eu încerc să fiu mereu inundată de bucurie, de zâmbet, de râs dacă se poate... E un fel de a-mi ascunde de fapt anumite răni pe care fără voia mea părţi ale trupului meu le-a îndurat...
