Vezi noaptea


Vezi noaptea 


Vezi noaptea îşi ridică armura ei nocturnă, 
sub sfera de iubire din dimineaţa mea, 
plătesc o-îmbrăţişare cu gândul-mi ca risturnă, 
adăpostind sub frunze,un dor al meu, de stea. 

Eu nu-mi găsesc izvorul,aicea pe Pământ, 
trimit solii în ceruri, spre-înaltul tău eter 
şi am să zbor spre taina-ţi ascunsă în cuvânt, 
ce-şi caută stăpânul în zorii de mister. 

Cum să va spun de taina-mi,atâta de grozavă, 
ce-aţi câstiga,căci vremea-mi nu este atât de multă 
îngenunchiaţi şi voi,în tulburoasa-mi lavă, 
şi-mi veţi cunoaşte taina,din liniştea ocultă ? 

Veţi înţelege-atunci,de ce am poarta-închisă 
şi visul mi-l hrănesc,aşa cum scrie-n lege, 
singurătatea mea,e parte din abscisă, 
din furtul drept al vieţii,sau dreptul de-a alege. 

Mai am în mine atât,izvorul de lumină, 
un râu vărsat în mare şi-un far singurătăţii, 
o ploaie ce se scurge în picuri,pe retină, 
un adevăr icoană, pe-altarul nedreptăţii. 

Îmi plouă încă ochii,o ploaie,dar de vară, 
sub genele plecate ,spre iarba mea orfană, 
doar paşii mei sunt uzi şi vremea mi-e amară, 
când îi adun iubito şi-i fac,să ştii...icoană!

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • MIRFIC! In rest, cuvintele sunt de prisos. Un univers pur din care a rasarit omul, un univers in care insamantam planta unui nou inceput...

Acest răspuns a fost șters.
-->