Tinerețea, amețitor, îți curge-n vine,
Umbrind priviri ca un soare-n pisc de stîncă,
Cuprins de sfială neputînd decît a spune:
O, perfecțiune!, zadarnic dar, fiindcă
Sărăcia te scoate din casă, în disperare
Să pui pe masă un coltuc de amară pîine,
Odraslelor, în brațe aruncate, din întîmplare,
Cu orizontul interzis al zilei de mîine.
Buimacă, degeaba bați la porțile cele mari,
Căutînd, ca brațele să nu le porți în zadar,
Să slujești stăpînilor zilei, la suflet amari,
Că norocul a uitat de tine și-a plecat, hoinar.
Pîndit de trufașul ghinion, ce te sortește
Pradă ușoară pentru vînătorul de plăceri –
Incețoșat la minte, doar pofta-l pornește
Spre succes în pierzări cu iluzorii mîngîieri.
Viața ți se scurge-ncet “printre picioare”,
Zdrobind hormoni în spurcatele putreziciuni,
Un fluviu de (ne)plăceri curgînd la drumul mare,
Umplînd o mare-adîncă de iluzii și minciuni.
Ca o pasăre, spre înalturi voiai să zbori,
Înalta puritate în cer ca să o cucerești,
Dar, fără aripi, spre negre adîncuri te cobori,
Mușcată de conștiință cînd te umilești.
Strîngînd din dinți, îți porți crucea cu demnitate,
C-o să înfrîngă foamea flămîndele guri
Și visul puilor o să zburde-n libertate,
Ghinionul să-i mai caute doar în... pustiuri.
[Morală, sau nu...]
Și-acum vă-ntreb, [prea]stimați moraliști, dacă
Hulita prostituată ar fi mama voastră,
Hrănindu-vă cu tainul porcilor, din troacă,
Ați prinde-o-n brațe, spunîndu-i: mama mea...castă?
MdRaesculum 12.03.2013
Comentarii
Mia, jos pălăria!,
dar voiam să-ntreb de morală:
că nu știu cum să ies din îndoială
și pe cine să trag la(de?) socoteală !?
hulita e oricum
viata a pus-o-n troaca
iar porcii, sunt doar porci
au si ei scrofite
le iubesc cum stiu
godacii cu lapte se hranesc
privind la ea cu drag
sa creasca
mari si ingrasati
dar porcii, sunt tot porci...
si nu-i o intamplare că toti
cutit la beregata-l au ca talisman...