şi lumea se mută absorbită-n memorie,
oraşul îşi plimbă străzile printre clădiri,
străbat clipele şi ascultă orice mişcare
ca o mare închisă-ntre ţărmuri
ce nu poate să adoarmă niciodată.
După o vreme oraşul îmbracă haine de sărbătoare,
dar mulţi sunt amorţiţi de nepăsare
aproape că nu observă
cum curge-n valuri viaţa şi dă peste margini
fără să-i fi citit paginile îngălbenite.

Comentarii