viddi vici vidd
sunt cuvinte care mă fac silabă şi greaţă
ca un mucegai în ochi,
un lapsus intercostal
un icnet decisiv,
un nod în gâtul meu voalat de războaie
mângâiat de alcool şi ţipete în viddddd-ul galactic
ca un eroic falus monumental
pus la paradele conceptuale
în gări pustii fără de steaguri..
ce bernă grea se aşează pe umerii mei
şi toţi strigă victorioşi olé,
în timp ce alţii muşcă din mere organic infertile
ca o femeie fără copil,
ca un soldat fără patrie
o umbră pe o pânză de proiecţie, ieftină
de cort cazon, un vis color
injectat în vena proletară
cultură vrem, sau cocaină?
un strigat slab cavernos!
ceva să mă scoată din sublimul cuvintelor
atât de vicios mă simt...
aici la colţul mesei de scris
AG
-->
Comentarii
Ziceam unui amic să nu se mai dea rotund.Încercam să-i explic că rachetele pe care le pune la Deveselu nu vor face decât să exacerbeze o paranoia deja în expansiune.
Se uită la mine și-mi zice: Veni, vini vice! și zâmbește de papagal.
” Ce știi tu ce-i p-aici, copil?”
Râde la mine și-l las să râdă.
Posibil AG, deși eu sunt, circumpspect, relativ la toți ăi din Transnistria.
Probabil e derbedeul Boris Marian de vina. Mi se baga in cur si rage de acolo...Ce tip infect domnule...
Parcă-i ”post mortem” AG. Au poluă, mărunt, cu rachete șihadiste pe-acolo precum pe aici cu ploaie acidă, de mi-au putrezit chiloții pe sârmă?
Îi timp de beție și regrete, de jucat la 6 din 49, de muieri care-ți dau cu tifla din poze HD.
E timp de silă să aprinzi focul în sobă și să încălzești borșul de prânz... și toate vin peste tine: Îi vezi ochii și nu mai știi de sunt ai ei sau ai celui pe care l-ai ucis!