Vin către mare, vârcolacii…

Marea clatină ape violet

le-mpinge,

le trage,

în clocot de clopot 

 

vârcolacii se înalţă spre lună…

 

octombrie,

în livezi de portocali

seamănă noapte şi frig

 

tablou monocrom…

 

pinii clatină ape de jad…

nisipul

şi vântul

şi ploaia,

bici şfichiuind pe spinările verii

 

urlă-ntre ziduri

vânturi captive,

dărâmă statui…

 

caii sălbatici îşi scutură coama,

tobe demente răpăie-n gol,

acoperişuri roşii

sună vânăt…

 

pe străzi calcă greu

bătrâni timpurii,

dalele albe strălucesc ivoriu…

 

frumuseţe severă

de os dezgolit

 

pictori solari

îşi suflă în pumni,

flămânzi de culori…

 

vârcolacii

se înalţă spre lună…

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc, Lenus!

    O zi frumoasa!

    Cu drag,

    Anca

  • Frumoase versuri...Felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
-->