Doamne, schimbă-mă în stâncă,
Vin lupii de mă mănâncă!
Vin în haite, roată dau
Numai locului nu stau!
Prinsă-s, Doamne, în capcană,
Intr-un trup de fată, Ană;
N-are cine mă zidi,
Nici de dorul meu tânji,
N-are cine parte-mi ţine
De mă rog, Doamne, de tine.
Incolţită-s de lupi răi,
De-ai putea striga la ei
Să le dai să mânce flori
Şi să bea roua din zori
Şi de saţ dă-le ceva,
Dă din bunătatea Ta,
Că-s turbaţi şi sunt flămânzi
Si la chip îi văd livizi.
Vin cei mari, vin şi cei mici
Un masacru ar fi aici;
Simt în ochiul lor sticlos
C-ar muşca până la os,
Si, în colţi m-ar sfâşia,
Vino Doamne, nu-i lăsa!
Vino, schimbă-mă în stâncă,
Vin lupii de mă mănâncă!
Veronica Şerban
(foto: sursa internet)
-->
Comentarii
Mulţumesc frumos domnule, Mihai Ștefan Arsene !
Mulţumesc,Nicoleta Mija, pentru apreciere!
Te aştept cu drag, să poposeşti lângă versul meu.
Cu o astfel de apreciere, de la un om deosebit, parcă mă simt mai plină de curaj şi îndrăznesc să merg mai departe pe drumul creaţiei.
Mulţumiri alese!
Cu mare drag! Îmi place cum scrii!
Mulţumesc frumos pentru aprecierea, cât şi prezentarea textului, stimată doamnă, Gabriela Mimi Boroianu!