Oare unde să dea ușa aceasta? De când nu a mai deschis-o cineva? Incerc să intru, dar nu reușesc, nici cheia nu o găsesc. Mi s-a părut că aud zgomote înăuntru. Încep să îmi amintesc, un miros de pâine caldă venea cândva de aici, îmi alinta simțurile când mergeam grăbită pe stradă. Mă opream o clipă, îmi hrăneam sufletul obosit și plecam mai departe. Aș intra să beau un ceai cu aromă de măr și scorțișoară, aroma copilăriei.Sarea ochilor se topește, o lacrimă discretă se prelinge în colțul ochiului, altele cad direct în inimă și în loc să stingă rugul, îl întețesc.
De atâtea ploi, gratiile de la intrare s-au cangrenat, iar cuvintele în tăcere le-am zidit. Un cântec de greier răzbate printre zidurile sordide. Vântul tomnatic răscoleste strada, dezgolește copacii, sufletul meu se desfrunzește și se întinde încet la pământ.
-->
Comentarii