Speram că spinii viselor albastre
nu vor sta pe fruntea îngerului meu,
din străveziul trup se prelingea-un astru –
într-un colţ de noapte plângea Dumnezeu.
Să rămâi singur, ce aspră osândă,
în umbra celor trăite scurse demult,
în vidul de-albastru, ca luna rotundă
pentru spaima zilei de mâine tumult.
Cădeau în gol bucăţi de paradis
într-un un cutremur de curcubeie sfinte,
ca o pupilă, sufletul deschis
aduna culori din prund de cuvinte.
___________________________________
Ilustrația:
Narcise de Carl Thomsen (1847-1912)
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Carl_Thomsen_Arranging_daffodils_1894.jpg
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons
-->
Comentarii