pe colina unduită
trestii limpezi de oglindă -
și un vânt bătând alene
vinde gânduri de poeme...
la subsoară
„raclă” mică... o vioară -
sunete se duc spre stele
altele se-ntorc din ele...
lin pe strune
muzică de muzici bune -
pe arcușuri lungi de vis
diamante s-au sprins...
crini și umbre laolaltă
dănțuiesc în iarba-naltă
nuferi albi zâmbesc pe lac
păsările nu mai tac...
animale misterioase
toate au ieșit din „case” -
la un timp câd viața „geme”
pe lungi note de catrene...
pe colina unduită
cresc idei care incită -
lumea mea de vers avut
într-un un loc necunoscut...
sunt poetul visător
ce admir mândrul decor -
clopoței sunând îmi spun
să iubesc acest tărâm...
pe viorile de ceară
stropi de auroră rară -
două lacrimi luminează
peste viața veșnic trează...
Vladimir Nichita / Australia.
03/08/2019
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru apreciere...
DANIELA !
O îmbrățișare călduroasă pentru tine...
Mulțumesc, pentru apreciere și comentariu, MARIA !
,, pe viorile de ceară
stropi de auroră rară -
două lacrimi luminează
peste viața veșnic trează...,,
Toată admirația și prețuirea!