Virtuali ne sunt pașii neobosiți
Negre înghețat, spațiile
Dintre cuvinte
Respirăm doar din amintiri
Realitatea e capcană de minte.
Urlăm fără ecou înapoi
În păduri desenate pe jos
Sub retina cuminte
Ne crapă buza de plâns
Nimeni n-aude nervul cum minte.
Virtuală e viața
Fără durere,
Lovește-te!
Stop.
11 07 2012
ȘTEFAN OANĂ
Comentarii
Cu drag!
Frumoase versuri