O noapte-ntreagă, treaz sub o răchită
Ascult cum firul ierbii încolțește
Și simt pământul cum se zvârcolește,
A primăverii sevă e pornită.
Pe cer nocturn un astru licărește,
Iar luna e prin hăuri adormită,
Cu plapuma de nori acoperită
Nimic din raza ei nu se zărește.
A tinereții vlagă e secată
De anii ce s-au dus de-a rostogolul,
Dar nu vor fi regrete niciodată,
În al meu suflet s-a umplut tot golul
Și conștiința-mi este fără pată,
În vis un înger alb mi se arată.
Ioan Friciu
-->
Comentarii