vis de toamnă
în seara veche şi coclită
nu mai aştept nicio ispită,
chem de pe drumuri
umbrele la poartă
ca un surâs pe buzele
de moartă
şi fac din ele flaute
de rouă
pe cerul învrăjbit
de lună nouă;
în visul meu de toamnă
trist am stat,
ca un strigoi
de toţi îndepărtat
şi azi umblând
ca şi mai ieri
tot căutându-mă
pe nicăieri;
pe cerul înspuzit
de stele moarte
îmi duc doar veşnicia
mai departe…
duminică, 18 octombrie 2015

Comentarii