În murmurul de cer ca mustul la dospit,
A răsărit un zâmbet pe chipul meu umbrit.
E zâmbetul speranței, cel fără de cuvinte,
Ce înfloreşte-aevea pe căi de luare-aminte.
În visul mult prea tânăr, ce azi pare vrăjit,
S-aprinde Carul Mare pe cerul ce-i cernit.
Aștept în zori s-apară Luceafărul grăbit,
S-aducă luminarea spre-apusul zămislit.
Din univers de stele să-mi facă giuvaiere,
Să-nvăluie simțirea cu caldul de la ele,
Din vis necunoscut să țeasă noul început,
Drumul spre apus, aşa, cum eu l-am vrut.
Împotrivirea sorţii rămân-o amintire,
Cerul să dea lumină pe-a viselor gradină,
Să-mi coloreze drumul, ce uneori e greu,
În dulcele poeme să scriu frumos mereu.
Să înfloresc cuvinte cu străluciri astrale,
Cum înflorește macul sub razele de soare,
Să cânte împlinirea, cum tril de ciocârlie,
Cernite nopți în ziuă, nicicând, să nu mai fie.
-->
Comentarii
multumesc Lenus...multumesc Mircea...
Să cânte împlinirea!
Minunat poem...Felicitări!