Cine ești tu oare, de îmi spui atâtea vorbe amețitoare?
Înger de lumină, surd, orb și mut…
La rugămințile mele amare ramai imuna, ca o boare…
Dar ce nu știi tu, copilă, că desi ești far-de vină,
Frumusețe-i trecătoare….
Ca o rază de lumină, ce se pierde-n întuneric.
De ce vrei să mă ții în brate?
Să mă transformi în țărâna sub atingerea ta nebună,
Să mă otravesti incet cu veninul buzelor tale,
De ce copila mea iubita nu intelegi?
Frumusete-i trecatoare…
Și îți văd ochii mari și verzi în lumina de cleștar,
Of, copila mea, nu înțelegi? Viata-i plină de iluzii înșelătoare,
Nimic nu e asa cum pare, iar frumusețea ta e trecătoare…
Și, totuși pleci, amar zâmbind, nu privești în urma
Să vezi ce lași când treci ca o furtună.
Nimic nu e ceea ce pare….
În noapte grea ce vine, totul e fără sens
Tu nu mai ești să-mi spui cuvinte amăgitoare,
Iubita mea infantilă și crudă, mi-ai marcat sufletul
Cu zambetul tău de fecioară tristă, și dusă-ai fost
Peste veacuri, să nu te mai pot găsi vreodată…
Dar cuvintele tale mi-au rămas în minte,
Nimic nu e ceea ce pare…
Katherina Andreescu
-->
Comentarii
Și îți văd ochii mari și verzi în lumina de cleștar,
Of, copila mea, nu înțelegi? Viata-i plină de iluzii înșelătoare,
Nimic nu e asa cum pare, iar frumusețea ta e trecătoare…
Adevărat, prietenă dragă, rămâne însă frumusețea sufletului.
Lecturat cu deosebită plăcere.
Profunde versuri!
o iubire pierdută?! Ce zâmbet de fecioară tristă s-a risipit pe chipul tău?! De ce-a venit întunecarea?! Infantilă şi crudă, întocmai ca speranţa ce a bătut la uşa unui suflet...