Mă întorc cu gându-n timp şi văd cu întristare,
Sub umbre de copaci, clepsidre aruncate
În toamna adormită şi-a frunzei închistare
Găsesc emoții vechi și vise-ntunecate.
Mă uit acum în urmă citind noaptea în stele.
S-a scurs un timp prin mine, deși sunt filantrop,
Aveam vise mărunte, aveam un gând cu ele,
Să le pictez în versuri, apoi să le îngrop.
Am vise prăfuite pe etajere plânse,
Covor de frunze gri presate cu iubire
Au poleit un zâmbet pe fețe lungi și stinse,
Și la final de noapte mă șterg din amintire.
-->
Comentarii
Multumesc mult Dan (am modificat-o putin)
Am vise prăfuite pe etajere plânse,
Covor de frunze gri presate cu iubire
Au poleit un zămbet pe fețe lungi și stinse,
Și la final de noapte mă șterg din amintire.
Visul e un ănceput de fdrum spre ..fericire ! Frumoase versuri, felicitări Marilena !