aripi îmblânzite
își continuă zborul dincolo de iluzii și vis
deschid cărări prin păienjenișul timpului
lasă în urmă
adierea blândă să-mi mângâie auzul
cu o avalansă de sunete
ce se rostogolesc în clepsidra inimii
pe un petec de gând încropesc cuvinte
parcă smulse dintr-un joc de lumini
când timpul toarce grăbit peste lume umbrele nopții
răspândind incertitudinea
un amestec de emoție
dizolvă rolul meu uman
în cețurile harțuite de umbre și lumini
norii se izbesc de mareția cerului
se sparg în mii de lacrimi cristaline
zborul aripilor devine un vis real
preludii întregi de jurăminte
vor rămâne înscrisuri pe file de cer
păstrate peste secole de bunătate și iubire
visul încolțește în cuvinte
(de care nu m-am rupt nicicând)
devine real în locul în care credeam
că e prea mult, și prea târziu...
-->
Comentarii