Noapte albastră de dragoste târzie
Ce rece mi-eşti în toamna ruginie,
Aş vrea să pleci cât mai curând
Te-am scos din suflet şi din gând.
În fiecare seară hoinăresc prin vis
Pe culmile iubirii aflate-n paradis,
Ne sărutăm iubito sub pomii înfloriţi
Uitând durerea amară, de multe răutăţi.
Nedreaptă Karmă am, nefericit destin
O sumbră existenţă, primesc numai pelin
Să gust în loc de miere din bolul fericirii,
Dorul se pierde-n labirintul dezamăgirii.
Frumoasă toamnă poţi acum să pleci
Nu-mi mai aleargă paşii pe galbene poteci
Mi-e deja iarnă-n sufletul rănit
De cruda nepăsare, de visul neînplinit.
-->
Comentarii
Mulţumesc Lenuş !
Citit cu drag aceste versuri!
Uneori suntem triști Aurora ! Mulțumesc mult pentru popas ! Cu drag, Dan
Deşi aceste versuri poartă umbrele tristeţei,
esenţa este delicată şi frumoasă.
Felicitări, Dane!
.
Aurora, cu drag
Mulțumesc Claudia !
Frumoase versuri!