Vocea

Îşi lăsase capul în mâini.

 

O fărâmă

din vechea teamă

s-a trezit din nou.

 

A intrat ca o umbră,

pătrunsese în această imagine

şi o spulbera.

 

Parcă i se scursese

tot sângele din vene.

 

Noaptea

se tot foia neliniştit

cu pleoapele de sus lăsate.

 

În toamna ce-a început

să scuture frunzele copacilor,

viaţa făcuse să-i apară riduri.

 

Şi vocea ce tăia ca o lamă

în scurgerea timpului,

deveni o... litanie.

 

 

 

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->