Mîhnit de răutatea oamenilor,
Suflete împietrite de Pandora,
Cronos a pornit acele ceasornicelor,
Sfîrșitului ca să le arate ora,
Semnal că mînia zeilor se abate,
Răbdarea de le-o mai pun la-ncercare,
Înnecați ca să să fie în răutate –
Potop, ce se-abate, fără scăpare.
Ușa minții s-o deschideți, voi, oameni,
În inimă ca să pătrundă bunătatea,
Înconjurați, pururea, de prieteni
Vieții să nu-i adăugați strîmbătatea,
Trăind în bună înțelegere, în casă
Poftind prieteni, pragul să-l calce –
Amphitryon bun celui poftit ls masă,
Dar taina căsniciei să n-o încalce,
Vrăjind sufletul soției, la „țanc”,
Ca Zeus, într-o clipă de slăbiciune,
Lăsînd moștenitor un viitor „bitanc”,
Un Hercules, pui de la Alcmene,
Ieșit din ou de cuc, pui nevinovat,
Crește-n cuibul tău, ocrotit de sfinți,
Fără ca viermii să te roadă la bănat,
Celor ce-l iubesc spunîndu-le părinți.
Dacă remușcările greu te apasă,
La barieră cu greu păcat te-nseamnă
Radamant, să intri în rai nu te lasă,
În iad să arzi, în foc veșnic, te condamnă.
MdRaesculum 17.03.2013

Comentarii
Mulțumesc, Lenuș! Să ai parte numai de bucurii! , cu voia zeilor.
Cu drag
Citit cu drag....Felicitări!