Drag Poet, iubit Părinte!
Parcă nici n-ai fi plecat…
Am rămas cum ne-ai lăsat
Cu speranţe ne-mplinite.
Părinte drag, Poet iubit!...
Lângă Dumnezeu să-mi stai
În poarta sfântă de la Rai;
Căci ai muncit şi ai tot trudit,
Mărire versului sfânt ai dat,
Şi-n aur fin cuvântu-ai dăltuit –
Când chipul mamei ai cioplit...
Nemuritor prin veac de veac.
Şi-n ritmul muzicii cereşti,
Prin armonii nepieritoare,
I-ai pus arome pământeşti
Şi murmur dulce de izvoare.
Cadenţă timpului ai dat
În simfonii tremurătoare,
Spre glorie nepieritoare
Mândria noastr ai purtat.
Luceafărul şi-o Luna plină,
Ni le-ai cântat cu-atâta dor...
Cu murmur dulce de izvor –
În Doina dulce şi sublimă...
Poet iubit, părinte drag!
Atâtea doine-ai scris...
Când pălaiul sfânt ai apărat -
Cu toţi românii-ăi plâns,.
Cu blânda Mioriţa ai şoptit,
Ai plâns, ai râs şi ai doinit...
Ca Luceafărul ai strălucit –
Pe ceru-nalt, spre infinit…
Ales-ai cuvinte pe înţeles
Şi-n în rime-mperecheate,
Simplu, le-ai spus pe toate –
Înobilate-n dulce vers...
Balada dulce ne-ai cântat,
Din frunză, fluier, nai, caval…
Şi-o dulce limbă ne-ai lăsat –
Ca o mireasă-n strai regal…
Şi ai zburat spre infinit
Ca o Pasăre Măiastră...
Ai trecut marea albastră,
Cu dor nespus ai pătimit.
Poet iubit, Părinte drag!
Oriunde-n univers vei fi...
Când stăm pe-l casei prag
Al tău ochi ne va privi.
Purtaţi de gânduri, noi zărim
Luceafărul ce scânteiază...
Asupra noastră luminează –
Întreaga viaţă, cât trăim.
El străjuieşte al ţării hotar –
Alături de fiinţa TA ce ne ştie;
Şi dor ne e... de Marea Românie!
Credem în ochiul tău vizionar!
* * * * *
Voevod al Limbii Româneşti!...
Dacă-i veni să ne vorbeşti,
Cu smerenie aş îngenunchea,
Din inimă, cu drag ţi-aş ura:
SĂ NE TRĂIEŞI MĂRIA TA!
Marin Voican-Ghioroiu.
-->
Comentarii