Vorbește-mi de dragoste,
risipitorule,
nu te mai ascunde în adâncul tăcerilor
vinovate.
Sparge toate oglinzile care te mint... aunci
când strigi:
” n-am fost decât o apă ce-a curs neîncetat
într-un vaier,
într-un timp al nimănui.
*
Întoarceți privirea spre mine, ca-tr-un rit...
și lasă-mă să te-aduc la liman,
acolo unde diminețile întreabă de tine
și toate poveștile de iubire se răsfață
în fiecare oază și gând însorit.
*
Vorbește-mi de dragoste,
risipitorule,
nu mai alerga prin ploile uitate de soare.
Dansează cu zânele ierbii prin luminișuri
și lunci,
și poate atunci ( de nu-i târziu)vei înțelege
de ce iubirea nu moare
și doar tu te ascuzi (timorat)
atunci când ora argintată te curtează.
*
Vino, risipitorule,
în praguri ce se-aprind... când înserează.
-->
Comentarii
așa ar fi dragostea...( ca în imaginea de mai jos).
vă mulțumesc!
valentina