Cu chipul încordat de spaimă,
clar în gândire,
căuta să-şi dea seama pe unde merge…
Vorbea tăcând
cu un zâmbet cu aer complice
printr-o intuiţie neaşteptată,
cu sângele
ce îi curgea din toate rănile,
pierdut în divagaţii melancolice
aidoma desfrâului din suflet
când ciclul neîncetat al astrelor
s-a oprit.
Comentarii