Vreau să-ţi port sufletul în palmă,
Vreau să fii îngerul descătuşării
Neatins de păcatele lumii,
Cântecul nefredonat de nimeni
În dimineaţa floriilor,
O simfonie a unduirii formelor
Spre şlefuiri abstracte,
Nimbul de biruinţă al iubirii
Care se varsă ca o lavă,
Peste trupurile îmbrăţişate
Într-un pârjol al iubirii
În ierburi aprinse.
Şi mai vreu
Ca jocul cu focul viu,
Să nu ne ardă mângâierile
Până ce visul nu se termină
Cu o toamnă sângerie.
Să nu mă laşi singur
Cu gândurile răvăşite de melancolie,
Până mă voi stinge
Ca o lampă cu fitilul ars
În camera ta galbenă
Fără să vreau,
Dimineaţa pe rouă.
-->
Comentarii