VULCANUL

Auzeam cum crește în vulcanul acela
Valuri uriașe de lavă ce urcau din adâncu-i
O sete ciudată,o dorință ce pulsa ca un geamăt
De suferință,pentru a-mi sorbi nesățios
Energia vitală,într-a sa. Cu setea-i ciudată
Suferea să-mi transforme făptura,în șuvoi
De lumină fierbinte,și apă vie,să-i curg în sine
Scăldându-i culmile stâncoase ce-i sfâșie dureros
Adâncurile nepătrunse, cu colții de piatră,
Să le potolească setea ciudată din pulberi,
Cu valuri de lumină fierbinte și licoarea de viață.
Se revarsă peste culmile din genunile
Misterioase ale vulcanului alte râuri,
De lumină de aur și lavă fierbinte ce curg
Din făptura vulcanului, umplând genunea
Adâncă, formând un amestec dintre
Două lumi,două universuri ce se întrepătrund:
Făptura mea topită în sine și el-vulcanul
Din râuri de lumină de aur și lavă fierbinte.
Formăm împreună energie vitală ce curge-n
Adâncu-i, potolind setea ciudată.Suferință
Și geamăt devin cânt ce-i inundă misterul,
Curge peste culmile stâncilor sale ce-i sfâșie
Adâncurile,în șuvoaie divine ce susură versul
Spațiilor celeste,cântecul infinitului, unind universuri.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->