Vom aştepta împreună
ameţiţi uşor de melancolia mistică,
nopţile de primăvară.
Furam,
auzeam
cum zbârnâiau corzile
pe primul ram ce va înflori
în claviatura inimii.
(Vom pătrunde întunericul
când şi când
ca o singura umbră).
Pierdeam
privind în adâncuri,
escaladând zidul străin
dintre anotimpuri.
Zâmbeam tăcut
cu palmele şi genunchii juliţi,
la discuţiile plate.
Umerii tăi
mă vor purta
din lamentaţiile sonore
(dulce povară)
spre Raiul primelor stele
ce-şi ascundeau tristeţea
până când vom învăţa să descifrăm
mângâind puful de pe obraji,
taina luminii
în trupul florilor plăpânde.
Puteam auzi frânturi
ca un singur suflet înstelat
din tăcerea mohorâtă a nevieţii.
Vom putea păşi
dincolo de pragul luminii
ca o singură umbră de taină.
Ioana Burghel / Zinca Marius Iulian – Doar împreună/ Zâmbind tăcut… - duet (aprox.) 1 la 1
-->
Comentarii