hrănesc oglinzi
cu umbra strivită de speranţe
răceala gheţii topeşte
lacrimi de ceară
ce surpă aceleaşi maluri
în vântul vieţii vineţiu
intersectat cu mireasma
începutului
fugară clipa
taină neîncepută
sângerează plăpândă
în bucaţile de viaţă
pe caldarâmul cerului proscris
bate la porţile tăcerii
în negura din noapte
unde iubirea mea
s-a stins
lacrimi glăsuinde
se preling pe jarul vieţii
măsluiesc norocul ca într-un joc
cu zarurile sorţii în labirintul nopţii
împdobeşte neputinţa cu praf de stele
înmugureşte gândul
aducător de lumina
zilei de mâine.
-->
Comentarii
Superb poem...Felicitări!