După scurta pauză de hidratare, atât a membrilor orchestrei, cât mai ales al dansatorilor, programul de dans s-a reluat. Ştefan făcând parcă în ciuda Daliei care ar fi dorit ca ea să fie cea invitată la dans, nu Minela, îşi luă partenera de mână cu eleganţă şi se îndreptară spre ring.
Era o melodie lentă, de început. Cei doi încercară să-şi potrivească paşii cât mai bine. Amândoi erau buni dansatori, mai ales de tangou. Ştefan o purta pe ring ca într-o plutire printre perechi, trezind invidia Daliei care nu-şi dezlipea privirea de pe ei. Îl admira pe Ştefan. Înalt, frumos, puternic, îmbrăcat elegant cu haine de firmă, cu pieptul lat de care Minela se lipise ca o ventuză. Se învârteau pe parchetul ringului ca nişte dansatori profesionişti. Ce păcat că ea era mai măruntă decât mama Minela şi nu ajungea să se lipească aşa de bine ca ea de pieptul său, să-l îmbrăţişeze cu adevărat aşa cum simţea nevoia. Doar capul şi-l putea sprijini cu plăcere, să-i asculte tumultul bătăilor de inimă.
Vedea cum Ştefan îi şoptea ceva Minelei şi murea de curiozitate să afle cam ce-i spunea. Ar trebui să-i aparţină numai ei. Măcar să o privească ca pe o femeie adevărată, nu ca pe o fetiţă şi tot ar fi fost un început promiţător. Nu mai era de mult o fetiţă. Cel puţin după anii împliniţi dacă nu altfel. Până acum nu a fost îndrăgostită de cineva cu adevărat. Au fost iubiri trecătoare, de copilă sau de adolescentă. Nici în timpul facultăţii nu-şi găsise un iubit care s-o facă să simtă că pluteşte, că nu mai are aer şi că se sufocă dacă nu-l vede sau dacă nu este în prezenţa lui.
O trezi din visare Sorin care o invită la dans. Îl rugă să ia un loc la masă şi să admire împreună dansatorii.
- Mă simt obosită şi mă doare şi piciorul accidentat, se scuză ea. Îi spuse toate acestea numai să poată fi cu ochii pe cei doi care se simţeau din ce în ce mai bine împreună şi asta se vedea după cum se mişcau. Erau desigur fericiţi că sunt împreună, aşa îmbrăţişaţi pe ringul de dans.
Sorin, vrând - nevrând, se aşeză pe un scaun lângă Dalia care îl întrebă ce doreşte să bea. Îi turnă vin într-un pahar. Nici nu asculta ce-i spunea. Ea era cu gândul departe de ce se întâmpla la masa lor. Vedea că tânărul îi tot povesteşte ceva, dădea din cap că îl aprobă, dar de fapt nu era lângă el la masă. Ea visa. Parcă-i spunea lui Ştefan:
- Iubitule, tu nu ştii, dar eu pot fi adierea brizei care-ţi şopteşte numele în noapte, când nisipul umed mi se împleteşte în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdaţi de răcoarea mării. Pot fi marea care-ţi sărută buzele înfierbântate de arşiţa iubirii încă ne născute sau, cerul înstelat care te îmbrăţişează în tăcere. Pot fi luceafărul ce străluceşte aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îţi port în gând suspinul si mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire... Te doresc lângă mine să-ţi sărut pleoapele, să-ţi sărut bărbia cu adâncitura din mijlocul ei, ce-ţi dă acel farmec cuceritor. Vreau să te ating pe pieptul tău puternic, să-ţi mângâi mătasea fină a părului ce ţi-l acoperă cu dărnicie, să-ţi simt răsuflarea cum mă cuprinde şi-mi linişteşte durere mută de femeie în devenire. Scapă-mă cât mai curând de această stare, de această suferinţă. Fi cel care să-mi vindece cât mai curând dorinţa de iubire adevărată, de pasiune devastatoare. Răcoreşte-mi trupul şi sufletul cu pasiunea ta. Vreau să fie seara noastră. Îndreaptă-ţi întreaga atenţie spre mine. Fii ca marea a căror valuri îmi caută sânii să mi-i alinte cu mângâierea lor, fi tu cel care să le aline nevoia de a fi atinşi de săruturi pătimaşe şi peceţi ale buzelor firbinţi."
- Dalia, tu eşti aici, sau ai plecat cu gândurile pe alte meleaguri? o trezi Sorin din visare.
- Ce? Ce spui? A, da, scuze, nu eram atentă, mă gândeam la altceva.
- Atunci ar fi mai bine să plec dacă te plictisesc. Scuză-mă, poate ne întâlnim mâine pe plajă.
- Mda..., poate..., desigur..., de ce nu...?
Tânărul se ridică de pe scaun, o salută şi se îndreptă spre masa lui. Pentru el se încheiase acea seară plină de speranţă. Nu a fost aşa cum şi-o dorise şi crezuse că v-a fi după primul dans, dar ăsta era norocul lui pe litoral. De fapt nici nu mai merita să mai rămână în local, aşa că îl chemă pe ospătar, achită consumaţia şi părăsi restaurantul, îndreptându-se spre mare. Nu avea chef să se retragă încă la cameră. Era o seară frumoasă iar turiştii se plimbau prin staţiunea puternic iluminată. Dinspre lac se auzea muzică. Înseamnă că şi la "Insulă" se distrau la fel de frumos cei sosiţi în vacanţă la Neptun.
Dalia rămase din nou singură cu propriile sale gânduri, aşa cum a fost şi în timp ce tânărul a stat la masa lor. Doar paharul cu vin de care nici nu se atinsese era mărturie că a trecut pe acolo.
Pe ring Minela fremăta de plăcere, simţea cum ceva se frângea în ea. "Este de vină acest corp fierbinte care îmi striveşte sânii plini de dorinţe? Lipsa unei relaţii intime cu un bărbat de prea mult timp pentru o femeie încă tânără şi pasională ca mine să fie cea care să genereze această nevoie nebună? Doar un cuvânt din partea lui ar fi suficient să uit de mine, de obligaţiile faţă de soţul meu, de Dalia care este la masă martoră la rătăcirea mea din această seară".
Bărbatul pe care îl strângea cu pasiune în braţe era prea cuceritor, prea provocator iar ea îşi continuă gândurile ce pusese stăpânire peste voinţa sa... "Ah, Doamne, nu vreau să mă gândesc la ce va urma, la ce nebunie vreau să fac. Nu vreau să... Şi ce frumos este. Ce ochi are. Te pătrund şi te ard când te scalzi în privirile lui. Sunt ca marea furtunoasă, plini de abisuri şi de taine nedescoperite încă". Ştefan, Ştefan, ce frumos sună când îi rostesc numele. Este ca o chemare. Este ca vântul din largul mării, ce vrea să poposească o clipă să-mi mângâie sufletul!... Mă simt aşa de singură… Vreau să mă regăsesc în îmbrăţişarea ta. Strânge-mă, iubeşte-mă, trezeşte-mă din nou la viaţă."
Ştefan, conştient de efectul ce-l producea asupra Minelei îmbrăţişarea din timpul dansului, o atrase şi mai tare spre el, iar femeie când îi simţi piciorul între pulpele prea fierbinţi în acea seară, tresări fără să vrea ca şi cum a fost electrocutată. Treceau prin corpul său săgeţile a mii de wolţi. Se simţea pierdută aşa că se îndepărta de el şi-l privi direct în ochi spunându-i:
- Este prea mult pentru mine şi nu ştiu dacă fac bine ce fac, şi nici ce urmări pot avea asemenea nebunii ce-mi trec prin cap. Te rog să ne retragem la masă şi să o inviţi pe Dalia la dans. Sunt sigură că ceva rău s-ar putea întâmpla dacă am mai continua acest joc nebunesc de-a şoarecele şi pisica. Sper că eşti conştient de acest lucru. Şi ea abia aşteaptă să fie invitată. Nu observi? Iată cu câtă insistenţă ne priveşte.
- Îmi pare rău. Îmi place compania ta, mai ales când suntem aşa, îmbrăţişaţi pe ring.
- Ştiu. Şi mie, dar să ne oprim la atât. Nu ar fi corect dacă am continua acest joc periculos pentru mine şi mai ales pentru familia mea.
- Atunci să mergem la masă. Nu te va deranja că am să dansez cu fiica ta în continuare.
- Nu.., nu..., chiar te rog..., este mai bine aşa... Vreau să-mi revin şi să-mi adun un pic gândurile. Ea este singură şi ştiu că te place.
- Tu nu mă placi? Eşti supărată pe mine?
- Lasă, este mai bine aşa. Dă-mi timp să reflectez. Este o nebunie ce se întâmplă şi totuşi nu mai suntem nişte copii, ci oameni cu o anumită experienţă de viaţă.
- Avem timp să mai vorbim despre asta cât staţi aici. Oricând uşa camerei mele din hotel este deschisă, ca şi disponibilitatea mea pentru continuarea discuţiei ce mi pare destul de interesantă.
- Să nu mai vorbim despre asta în preajma fetei. Atât mi-ar mai trebui acum, să-şi dea seama că soţia tatălui ei a înnebunit.
Ajunşi la masă, Ştefan trase scaunul Minelei pentru ca aceasta să se aşeze la masă şi spre nedumerirea Daliei, o surprinse pe fată prin invitaţia de a-l urma la dans. Tocmai cântau o melodie plină de temperament cum îi plăcea ei să danseze pentru a-şi scoate în evidenţă calităţile de bună dansatoare. Cât a fost studentă se înscrisese la nişte cursuri de dans ce se ţineau pe lângă Clubul Studenţilor. Era prea provincială când a ajuns în capitală în materie de dans.
Acum se mişca dezinvolt, putea să facă faţă oricărui gen de muzică de dans. O avantaja şi faptul că era suplă şi plină de vervă. Îi plăcea să se mlădieze ca o trestie în bătaia vântului. Uneori dansul său era furtunos, trăind cu intensitate ritmul melodiei, alteori era lent ca o plutire a frunzelor îngălbenite toamna, în căderea lor pe aleile din parcuri.
Dalia se învârtea în jurul lui Ştefan mişcându-şi şoldurile într-un ritm drăcesc. Sânii îi tresăreau gata, gata să-i sară din cupele sutienului. Rotunjimea lor şi mişcarea continuă făcea ca ochii pofticioşi ai bărbatului ale cărui simţuri fusese agitate de corpul fierbinte al mamei Minela, să nu se dezlipească de pe decolteul rochiei. Capul fetei se legăna când într-o parte când în alta, făcând ca pletele blonde să urmeze acela-şi dans nebunesc. Bărbatul se mişca elegant pe lângă ea fără să exceleze într-un fel sau altul. O lăsa să se desfăşoare după pofta inimii ca într-un dans tribal al Africii negre. Se mira de unde exista atâta temperament la o făptură aşa de plăpândă în aparenţă.
"Oare şi în pat într-o îmbrăţişare a dragostei va fi la fel de temperamentală? Trebuie să aflu acest lucru cât stă la mare. Merită încercarea. Nu trebuie neglijată nici mamă-sa. Este ca o fructă de mare suculentă. Bine asezonată într-un "platou" cu cearceafuri foşnitoare, plăcut mirositoare şi în compania unei sticle de şampanie “Dom Perignon” bine răcită, ar deveni o adevărată revelaţie a verii acesteia."
Dalia simţea că trebuie să o lase mai uşor cu ritmul dacă dorea să reziste până la sfârşitul reprizei de dans. Vedea că piciorul este gata să-i cedeze şi o durere surdă o atenţiona că maleola nu-i vindecată definitiv. Gata cu impresionarea partenerului. Şi respiraţia îi devenise precipitată. A înţeles că efortul depus pentru a fi “în ritm”, cum îi plăcea să spună, era peste puterile sale actuale.
"Are dreptate Ştefan când zice că după tratamentul de recuperare voi fi şi mai în formă", se consolă ea singură.
Veni cu braţele ridicate şi-l îmbrăţişă pe Ştefan de mijloc ca un copil vinovat de vreo ghiduşie, care-i cuprinde cu mânuţele sale micuţe picioarele mamei într-o strângere plină de afecţiune, ştiind că acolo găseşte protecţia de care are nevoie. Bărbatul o primi cu toată disponibilitatea la pieptul lui. Şeful orchestrei observând atitudinea celor doi din dans, schimbă imediat ritmul în unul lent de relaxare şi de odihnă, după nebunia declanşată mai înainte pe ring. Vedeai în jur numai feţe pline de transpiraţie şi cămăşi, sau bluze pline de apă, chiar daca restaurantul avea o bună ventilaţie. Era vară şi oricât de bine ar fi funcţionat aparatele de condiţionare, tot nu puteau face faţă temperaturii acumulată peste zi, la care se adăuga şi cea a efortului fizic generat de ritmul melodiei.
Ştefan îşi lăsă bărbia pe creştetul fetei, într-un gest de tandreţe şi o strânse în braţe cu afecţiune. Fata radia de bucurie. Simţea cum liniştea i se revarsă în tot corpul. Picioarele i se mişcau singure. Nici pe gânduri nu mai era stăpână. Alergau pe câmpii înverzite, pline cu maci roşii ca nişte pete sângerii pe un cearceaf de un alb imaculat. "Aşa va fi oare şi după prima sa noapte de dragoste? Vor înflori macii iubirii împărtăşite, a dăruirii necondiţionate? " Ridică ochii spre cel ce-i transmitea atâta linişte şi încredere. Îi descoperi licărirea ochilor săi negri ca adâncurile mării. Citi în ei tandreţe. Se lipi şi mai bine de el strângându-i cu putere mijlocul. Era unul şi acela-şi corp plin de senzaţii necunoscute şi de dorinţe nemărturisite. Se simţea una şi aceea-şi fiinţă cu acest bărbat puternic pe care îl strângea cu atâta forţă cât mai avea. Ştia că-i aparţine. Era hotărâtă s-o facă pentru el şi pentru ea. Din nou ridică capul parcă cerându-i o sărutare. Şi aceasta veni imediat. Îi simţi fierbinţeala buzelor într-o scurtă şi fulgerătoare împreunare. Parcă le era teamă la amândoi să insiste mai mult.
Gestul nu-i scăpă Minelei care nu-şi dezlipea nicio clipă ochii de pe ei. Simţi cum o furie îi întunecă mintea gata să răbufnească. O transpiraţie rece îi umezea palmele ce frământau nervoase şervetul de pe masă. Ceva se rupea în ea. Încercă să-şi înfrâneze aceste porniri pentru a nu-şi deconspira frustrarea. Putea printr-o necugetare să-i atragă atenţia Daliei că este interesată de Ştefan mai mult decât ar fi fost cuviincios să fie. Putea declanşa o furtună în familie dacă nu îşi reprimă furia înainte de a fi prea târziu. Simţea şi era aproape convinsă de faptul că totuşi Ştefan era mai atras de ea decât de puştoaica aceasta încă neexperimentată şi neformată ca femeie.
Ea putea să-i ofere tot ce-şi doreşte un bărbat de la o femeie. Pasiune, exuberanţă, extravaganţă, orice. Uita pentru moment că de fapt rivală îi era fiica soţului său, într-un fel şi fiica ei, aşa că ar fi trebuit să se bucure că fata are asemenea succes la un bărbat atât de interesant ca Ştefan. Nu era deloc aşa. Ea şi-l dorea doar pentru ea acum văzându-le sărutul, şi-l va avea orice ar fi, chiar dacă ar trebui să-l împartă la început cu fata. Va şti să-l facă s-o prefere doar pe ea. Ştia că este capabilă de acest lucru şi nu prin vorbe ci prin dăruire fizică, pasională. Un bărbat mai ales acest lucru îşi doreşte şi-l aşteaptă de la o femeie: pasiune şi dăruire. Dacă ar trebui să-l citeze pe Benjamin Disraieli ar trebui să se împace cu gândul că: “Omul este cu adevărat extraordinar doar atunci când acţionează cu pasiune.”
Unii oameni ştiu să vadă şi frumuseţea interioară, să asculte acel cântec al inimii pe care nu toţi îl ştiu auzi. Ea va şti să-l facă auzit. Dacă vrea să aibă o viaţă plină de împlinire şi dacă doreşte să se redescopere cu adevărat, atunci va trebui să aibă curajul de a risca totul pentru pasiunea ce simţea că o mistuie şi o descoperise în dragostea aceasta, fie ea şi vinovată faţă de cei din jurul său.
-->
Comentarii
Abia aştept continuarea.
Nici eu nu stiu ce va urma. Poate la toamna cand ma voi apuca din nou de scris. Acum este prea cald si marea ma asteapta zilnic cu barca la pescuitul de guvizi si hanus.
foarte frumos! suspans cat lumea , pana dincolo de stele!