Zdrobiţi de roată

Fiului meu, Cristi

 

Am uitat oare ce-am fost?
Drumuri în lume, fără rost...
Ne aşteptau, cu dor acasă,

Părinţii, cu-n loc gol la masă.

 

Credeam că mutăm munții,
Ce ne ţineau pe loc – părinţii –

Păşind, spre înalte idealuri,

Pe nestinsele părinţilor doruri.

 

Pun pita şi şunca pe masă.
Gândurile-mi zboară de-acasă…
Cuţitul nu mai taie macra
Ci o linie pe hartă, la Accra...

 

Aşa se-nvârte, nemiloasa soartă,
Și ne zdrobeşte pe toţi, o roată.

 

MdRaesculum 27.04.2010

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Aşa se-nvârte, nemiloasa soartă

    Şi ne zdrobeşte pe toţi o roată.

    Aşa este, cu soarta nu te pui, că tot cum vrea ea este.

    Frumoase şi adevărate versuri, Mircea.Smile.gif

  • Am lecturat cu plăcere  Mircea aceste frumoase versuri

Acest răspuns a fost șters.
-->