Fiului meu, Cristi
Am uitat oare ce-am fost?
Drumuri în lume, fără rost...
Ne aşteptau, cu dor acasă,
Părinţii, cu-n loc gol la masă.
Credeam că mutăm munții,
Ce ne ţineau pe loc – părinţii –
Păşind, spre înalte idealuri,
Pe nestinsele părinţilor doruri.
Pun pita şi şunca pe masă.
Gândurile-mi zboară de-acasă…
Cuţitul nu mai taie macra
Ci o linie pe hartă, la Accra...
Aşa se-nvârte, nemiloasa soartă,
Și ne zdrobeşte pe toţi, o roată.
MdRaesculum 27.04.2010
Comentarii
Aşa se-nvârte, nemiloasa soartă
Şi ne zdrobeşte pe toţi o roată.
Aşa este, cu soarta nu te pui, că tot cum vrea ea este.
Frumoase şi adevărate versuri, Mircea.![Smile.gif](http://www.bkserv.net/images/Smile.gif)
Am lecturat cu plăcere Mircea aceste frumoase versuri