„Zeița” din oglindă
Se privea baba-n oglindă:
-- Arăt fain; mai am vreme de trăit.
Cine ce are cu mine ?
Mai am timp și de iubit...
Mereu da cu Fond de Ten
S-ascundă ridurile dese,
Să aibă fața-mbujorată
Ca miss pirandele alese.
Visa la vremile din urmă,
Când flăcăi călări pe murgi
O-mpresurau în ritm tangou
În serile de iarnă lungi.
Întruna se privea pe sticlă;
Făcea pe tocuri piruete
Și fredona romanțe vechi,
Pân’ da cu capul de perete
Zâmbea cu ochii-ntredeschiși;
Trupu-i mereu înfiorat;
Se vedea cu ani în urmă
La joc cu tinerii din sat.
Parcă-ntinerise baba;
Ochii îi jucau în tindă
Nebună de fericire,
Că părea ca în oglindă.
*
Intră nepotu’ în casă
Și o vede-n pat lungită:
-- Mamaie, ce e cu tine ?
Coasa ta e ruginită!
-- Bine zici, mânca-te-ar buna !
I-a șoptit pierzându-și suflul.
Și „zeița din oglindă”
Pan’ la urmă și-a dat duhul.
Nelu Părăianu
-->
Comentarii
Să stii că versurile tale au un sâmbure de adevăr, am citit cu drag!
Un An Nou 2019 plin de magie și inspirație inedită”!