Ne-nchidem adânc în betoane,
Ermetic și fără speranță,
Rămânem doar simple organe
Închise-n conserve pe viață.
Prin ziduri înalte pătrunde
În noi, doar gândul uitării
De resturi de visuri bolunde...
Iubirea? Doar jocu-ntamplării!
Învățăm înmulțirea-ntre ziduri
De suflete-n ceasu-nserarii,
Procreerea-i pătură-n friguri...
Iubirea? Un rest al visării!
Să spargem azi zidul ce-apasă
A inimii noatre romanță,
Molozul e-a vieții angoasă...
Iubirea? Eterna speranță!
Căprar Florin
Comentarii
Multumesc din suflet doamna Agafia !
Multumesc din suflet doamna Lenus!
Semn de placuta lectura si apreciere