Ziua aceea pe care-o aştept;
E coarda unui arc mult prea întins,
E simţul din umbră sortit deştept,
Pe care niciunde nu l-ai atins.
Ziua aceea nu-i ca oricare;
E o flamură-n vânt tremurată,
E un destin venit din născare,
Cu o apă a vieţii curată.
Ziua poate fi şi de graţie,
Dacă îngerii sunt prinşi într-un cor
Şi au cu tine o relaţie,
Prin care să intri simplu-n decor.
Ori poate fi o ziua ta anostă,
Pe care nimeni nu o mai ştie,
Doar viaţa îţi mai da o ripostă
Când gându-n trecut se imprăştie.
Şi apoi ziua se pierde-n noapte
Iar fauna s-a dus să se culce,
În liniştea scăpată din şoapte
Pe întinderea somnului dulce.
-->
Comentarii